Spaţiu deschis şi voit prietenos, birouri minimaliste, "la vedere", aer condiţionat discret amplasat, fără geamuri la ghişee, fără cozi, fără stres.
Domnul cărunt din faţa mea mângâie delicat pad-ul laptopului ascultând explicaţiile duduiei în taior de lângă el. Lumea îl tratează cu "şefule".
Expediază discret nimfa şi îmi adresează o privire rece:Factura, va rog
-NU este vorba de factură, ci de faptul că mi-aţi tăiat gazul! Factura era scadentă pe 15, azi este 16 şi mi-aţi tăiat gazul! De transfer bancar dumneavoastră nu aţi auzit? Când se verifică în sistem? Eram acasă când s-a întrerupt şi nici măcar nu au avut bunul simţ să sune la uşă.
Mâna intansa primeşte factura: Nu sunteţi proprietarul!
Simţ vena de pe gât cum începe să pulseze: Propietarul trăieşte în Canada în prezent, sunt chiriaşul: eu beneficiez de produsul dumneavoastră...
-Mda, dar nu aveţi nici un drept să va supăraţi pe noi... nu sunteţi proprietarul!
Sunt în picaj. Scuzaţi-mă nu înţeleg: dacă nu sunt proprietarul nu am drept să mă plâng?
- Contractul nu e pe numele dumneavoastră, nu puteţi face plângere, de altfel ar trebui să vină proprietarul să plătească.
În condiţiile astea ştiu că instincul îmi va înfrânge educaţia... mă întorc pe călcâie şi plec.
Acum îmi lustruiesc bâta de baseball şi îl aştept pe băiatul de la Distri Gaz să mă rebranseze
Săptămâna asta promite mult
ps: cred că-s puţin incoerentă...mă lasă nervii
2 comentarii:
Am o povestire si mai tare.
Cand imi faceam actele sa plec, am ajuns si pe la circa de politie / evidenta populatiei.
O coada mica dar rea - de genul 1 client - 1 ghiseu - 1 ora. Bai, si intra la un moment dat doi barbati carand un scaun, pe care era asezata o batrana pe moarte (nu exagerez). Si asta pentru ca trebuia ca respectivul act, trecere in spatiu sau ce spanac de act aveau de facut oamenii aia nu se putea face decat in persoana...
Morala este: Birocratia romaneasca, aduce oamenii si din morti sa dea cu subsemnatu'. Sa-i aduca din Canada este floare la ureche.
Mai Tudor, asta e doar ultima patanie din seria briocratica.
Ca limitele mintii umane se afla literalemnte in spatele unui ghiseu, asta am sesizat-o cu totii pe pielea noastra romaneasca, dar ca ea se transmite si celor din ce'astalalta parte e mai tragic. Acum vreo 2 ani, cand faceam o coada rezonabila la Casa de pensii(un mizilic de 2 ore, dar pantofii sport pregatiti special si foiletonul carat cu mine m-au facut sa simt doar 90 de minute) am avut ocazia sa asist consecutiv la un lesin dramatic, o incaierare intre participantii la coada, un furt de serviata cu hartogaraie si ...declaratii patriotice.
Acum, eu eram obisnuita cu primele 4 aspecte, dar nu inteleg cum doamna Branzovenescu asta a fost in stare sa sada ca bovina timp de 2 ore intr-o caldura criminala subliniata de mirosuri naturale si totusi sa isi zbiere in gura mare dragostea de tara si de partid, fara nici o urma de ironie.
Ca deh, rabdarea nu a ucis pe nimeni si ospitabilitatea (sic) e importanta...
Trimiteți un comentariu