marți, 8 decembrie 2009

Bună seara, Doamnă.

Relaţia mea cu Moartea a fost, de când mă ştiu, una amicală. Din copilărie mi s-a explicat că este necesară, "parte a existenţei", inevitabilă şi am acceptat-o ca atare. Chiar atunci când ea mi-a vizitat cei mai apropiaţi dintre cei apropiaţi am înţeles-o şi mi-am luat frumos ramasbun de la cei dragi.
Loviturile în plex au nceput să vină în ultimii doi ani, când au început să plece cu ea şi cei mai tineri. În plus nu s-a mulţumit doar să îi ia cu ea, dar mai face "bau" şi altora..aşa...că să ne amintească ce înseamnă frica!
Azi m-am gândit că mai bine ar fi să mă reimpac cu dansa. Aşa că în timp ce conduceam m-am hotărât să reincep să mă gândesc la dansa cu drag: Bună seara, Doamnă, cum îţi e voia!

Niciun comentariu: