marți, 26 ianuarie 2010

Epistola către Antipozi


Dragi australieni,

îmi imaginez că domniile voastre sunteţi fierţi deja în suc propriu de căldură şi vă gândiţi cu nostalgie la zăpada neagră din Bucureşti, când nu găseaţi loc de parcare din cauza mormanelor de ghiată făcute de concitadinii noştrii, şi înjuraţi pe Sf. Ilie că i-a dat prin cap să ordone zăpada într-un oraş plin de gropi.
Ei bine, toate sunt cum le ştiţi, în plus temperaturile au scăzut sub minus 15gr., iar carosabilul este schweitzer încă de la cele 3 zile de zăpada din decembrie.

În ziua în care nu au băgat utilajele de dezăpezit să ştiţi că ne-am gândit cu drag, şi oarecare invidie, la voi. Dar ne-a mai ridicat moralul bătrâna de la 3 care insista să facă piruete pe gheaţa de pe trotuar. Cred că dacă nu ar fi reuşit să înfrunte gravitaţia am fi râs şi acum.
După vreo 4 zile de la căderea zăpezii, Dânsul a decretat că intră cam greu în locul de parcare şi s-a apucat să îl cureţe. Vecinii au profitat de această ocazie că să-l viziteze şi să-l încurajeze pe tot parcursul celor 3 ore de spart ghiată şi aruncat zăpada. Nimeni nu s-a oferit să-l ajute (nu-i băi, că nici el n-a ajutat pe alţii).

În rest, noi suntem cum ne ştiţi, plini de optimsm şi dor de ducă, dar pentru că astăzi este ziua patriei voastre adoptive, lălăim şi noi un Waltzing Matilda!

foto via Ovi

luni, 25 ianuarie 2010

Ferma


singurul loc în care poţi să te joci "'dea Dumnezeu", fără ca cineva să sufere.

luni, 11 ianuarie 2010

Tandreţe

Astăzi un copil îşi ajuta sora să treacă strada ţinând, protector, mâna peste umărul ei. Gestul tandru părea atât de natural! Mi-a dar o stare minunată pt întreaga zi.

ps: trebuie să îmi reamintesc să car aparatul după mine.

Isterie numele tău e pandemie



Avem o fotografie.
Şi ne minunăm: oamenii aceştia sunt cei care, acum o săptămâna se uitau apatici la ştiri, şi povesteau, cui aveau urechi să audă, despre marea conspiraţie a firmelor de medicamente.
Oamenii aceştia docili, ce îşi aşteptă rândul la injecţie ca mai deunăzi la lapte, sunt cei care acum o săptămâna pufneau superiori în faţă oricărui medic ce încerca să-i sensibilizeze la riscul "gripei comune".
O parte dintre ei nu şi-au făcut inciodata o analiză mai amănunţită, nu au ideee de hepatita B sau C, de boli autoimune, şi omit să precizeze medicilor (dacă mai apucă cineva să îi întrebe) bolile lor anterioare!
Ei bine, oamenii aceştia fac tot ce este omeneşte posibil că să creeze o noua isterie: mortalitatea post-vaccinare.

Eu îmi fac de 7 ani vaccinul împotriva "gripei comune", şi de fiecare data mă gândesc bine înainte de a-mi asuma acest lucru. Cunosc riscurile dar consider că pentru mine beneficiile sunt mult mai importante. Anul acesta a fost prima oară când am evitat să mă vaccinez, din simplul motiv că nu mai întru în contact cu prea multă lume şi probabilitatea contaminării este mult mai redusă. De noua gripă nici nu mai vorbesc. Dar l-am facut.
În ultima luna am suportat privireile superior-ironice ale diverşilor indivizi care au aflat acest lucru şi recunosc că m-am surprins justificându-mă.
Nu suport "deştepţii" ce se opun oricerei vaccinări, fără nici un fel de discernământ. îi consider victime ale selecţiei naturale şi realmente nu reuşesc să ascund această opinie (bine, recunosc, să îl întrebi pe profesor dacă şi-ar sacrifica copilul refuzandu-i o vaccinare împotriva poliomelitei nu e tocmai diplomatic).
Isteria, însă, mă scoate din minţi: indivizii ăştia se duc în turmă, sănătoşi sau bolnavi, să primească panaceul universal! Între ei există suferinzi, care îşi cunosc, sau nu, boala si care, probabil, vor murii în următoarele zile. Ce concluzie vor trege restul de oi aflate în marea migraţie din zilele acestea: Vaccinul nu e bun!

Încep să cred că adevărata ameninţare este credinţa fermă că fiecare dintre noi este nemuritor, iar Medicul e un fel de Dumnezeu care ne poate "face la loc" chiar dacă noi am avut grijă să fi murit deja de acum 2 ore.

joi, 7 ianuarie 2010

De Sf. Ioan

Astăzi, după foarte mult timp, am revăzut lumina dimineţii prin fereasra unei biserici ortodoxe.
Aici întotdeauna pare să fie început de septembrie.

miercuri, 6 ianuarie 2010

O descoperire...



făcută prea târziu.
Pentru că Lhasa de Sela a murit acum trei zile, iar eu am auzit, astăzi, pentru prima oară, muzica ei ireală. Accidental.
Mă bucur însă că am descoperit-o!