Am plecat sâmbătă cu inima îndoită: sărabatoare occtidentala la orizont, înecată în inimioare roz şi lălăieli "romantice". Am ajuns pe lapoviţă grea şi ne-am petrecut zilele în soare relativ zâmbareţ.
Dânsul a privit trist către partie- până se vindecă mână rupata n-are nci o şansa să alunece cu placa.
Pe la mijlocul zilei de duminca ne prindem că Sinaia este relativ goală. Drumul spre casa a durat 2 ore... Clar că vine sfârşitul lumii! Şi eu n-am văzut filmul !!
ps: blog lăsat de izbelişte, sper să-mi revin!
2 comentarii:
L-am vazut eu!! Efecte speciale super, poveste interesanta cu faze trase de par(ceea ce e normal), dar am descoperit locul unde am fi fost in siguranta !!!!! Pe Everest.
cool! scapam de cataclism (nu stiu exact care-i ala, dar banuiesc ca este unul ecologic, doar asta-i trendul) si ne rapune lipsa de oxigen.
Trimiteți un comentariu