sau cronicile unei berceniste.
Mea culpa! De vreo 2 luni mă joc dea "v-aţi ascunselea" prin blogosfera şi nici nu pot promite că pe viitor mă voi îndrepta.
Subiecte de postat au tot fost: pe lângă stresul generat de traiul zilnic în spaţiul urban, au mai intervenit şi ocarece evenimente ce meritau povestite (spectacole de teatru, cateva concerte, curăţarea cincinală a tastaturii şi 2 excursii prin Imperiu').
Să începem cu teatrul.
Leonce şi Lena de la "Comedie" e unul dintre puţinele specatacole la care am simţit nevoia să ies din sală. Asta spune foarte multe despre cât mă pricep eu la teatru, întrucat actriţa Crina Semciuc a şi primit un premul UNITER pentru debut,cu rolul Lenei. Despre Lari Georgescu(Leon) pot spune că are nişte muşchi "oblici"admirabili; păcat însă că stilul subtil ironic imprimat de Malaiele la începutul pisei a dispărut în momentul în care a apărut personajul feminin. Da' ce ştiu eu...eu locuiesc în Berceni,de unde să mă pricep la teatru!
La teatrul Metropolis am văzut Peşte cu mazăre şi Pijamale.
Dacă prima piesă a fost admirabil jucată de ambele actriţe (vorbim totuşi de Olga Tudorache şi Maria Cretulescu), în Pijamale singurii care păreau cu chef de a juca a fost Adrian Titieni şi Anca Sigartau. Adevărul ceste că restul distribuţiei avea chef de joacă,ceea ce a făcut deliciul publicui-martor la farsele jucate inre actori pe scenă. Altfel,slabuţ.
Restul mâine,că te înveţi cu volumul şi o să ai pretenţii !
ps(sau later edit): Olga Tudorache a reuşit să mă impresioneze. Maximum de efect cu minimum de mişcare scenica. Faptul că a stat aproape întreaga piesă în scaunul rotativ din mijlocul scenei nu a creat nici un moment impresia de nefiresc. Piesa este un minunat "zâmbet trist".
