sâmbătă, 13 august 2011

Emoţie


Fredonez melodia asta în mod constant pentru 20 de ani. Şi găsesc că este imposibil să nu vibrez la emoţia pe care o transmite Miss Simone, să nu "empatizez".

După 20 de ani, încă îmi mai spune ceva.

luni, 21 februarie 2011

Radiohead

Un nou album.
Abia aştept să îl descarc de pe site-ul oficial, căci pentru mine, băieţii ăştia n-au cusur !

Deci, Lotus Flower
ps: cand am ajuns eu să văd clipul, după 3 zile, depăşise 3.000.000 accesări pe YouTube :))

luni, 11 octombrie 2010

Iubesc Bucureştiul


pentru că, aici, strada Speranţei e colţ cu Inocenţei

luni, 16 august 2010

Berlin-Praga -Viena 65


Am descoperit chiar astazi site-ul lui Sergey Larenkiv, si ma grabesc sa il impart cu tine:


vineri, 4 iunie 2010

Adv

Mai târziu sper să reuşesc să pun şi postul cultural ;)

şi fără nicio legătură :

joi, 3 iunie 2010

OMD


sau varianta franceza a OMG: Oh,Mon Dieu!
Din site BD în site BD am avut surpriza să descopăr existenţa unei benzi desenate ce-mi poartă (aproape) numele. Surpriză este puţin spus, dat fiind faptul că BD-ul nu este tocmai un Rahan ci, cum sa formulez, ceva mai adult.
Aham...inutil să spun că până deunăzi aveam un vag sentiment de superioritate, datorită (sau poate "din cauza", având în vedere că mândria este un păcat şi noi suntem,nu-i aşa, în post) numelui meu nu tocmai comun. Dar de când cu starleta de Reality show românesc şi melodia plicticoasă a lui James Blunt (care mi-a distrus şi iluzia celuilalt nume) încep să mă simţ cam complexată.
Partea cu adevărat surprinzătoare este că revistă a fost editată în Italia în 1974 şi în Franţa în 1975... cea ceeeeeee.... MAMAAAAAAAAAAAAAAAAAA!!!!de unde ai scos numele astaaaaaa?

marți, 18 mai 2010

Mai straniu decât ficţiunea

Săptămâna trecută am revăzut Stranger than fiction, doar pentru că îmi place ideea scenariului.
Astăzi, la prânz, naratorul îmi şoptea în ureche: "Nici prin cap nu-i trecea că deplasarea la Registrul Comerţului îi va răpi o oră din viaţă"!
E cazul sa fac ceva cu naratorul, pentru că durat fix o oră să parcurg o coadă de 5 oameni.
Acum ceva timp,am promis că voi poza fiece coadă din care voi face parte. Nu m-am putut ţine de cuvânt, pentru că,după cum bine ştiţi, este interzis să faci fotografii îninstituţiile publice.
Dar ghici ce?! La o oră după ce am scăpat din infamul cub de sticlă, am dat peste minunea de mai sus!
Ei bine.... la 20 de ani distanţă, oameni născuţi după 1990 reiterează ceea ce părinţii lor au sperat să uite: coada!

ps: ador expresia "little did he/she know" ....