marți, 18 mai 2010

Mai straniu decât ficţiunea

Săptămâna trecută am revăzut Stranger than fiction, doar pentru că îmi place ideea scenariului.
Astăzi, la prânz, naratorul îmi şoptea în ureche: "Nici prin cap nu-i trecea că deplasarea la Registrul Comerţului îi va răpi o oră din viaţă"!
E cazul sa fac ceva cu naratorul, pentru că durat fix o oră să parcurg o coadă de 5 oameni.
Acum ceva timp,am promis că voi poza fiece coadă din care voi face parte. Nu m-am putut ţine de cuvânt, pentru că,după cum bine ştiţi, este interzis să faci fotografii îninstituţiile publice.
Dar ghici ce?! La o oră după ce am scăpat din infamul cub de sticlă, am dat peste minunea de mai sus!
Ei bine.... la 20 de ani distanţă, oameni născuţi după 1990 reiterează ceea ce părinţii lor au sperat să uite: coada!

ps: ador expresia "little did he/she know" ....

luni, 17 mai 2010

Pierdută în decor 1


sau cronicile unei berceniste.

Mea culpa! De vreo 2 luni mă joc dea "v-aţi ascunselea" prin blogosfera şi nici nu pot promite că pe viitor mă voi îndrepta.
Subiecte de postat au tot fost: pe lângă stresul generat de traiul zilnic în spaţiul urban, au mai intervenit şi ocarece evenimente ce meritau povestite (spectacole de teatru, cateva concerte, curăţarea cincinală a tastaturii şi 2 excursii prin Imperiu').

Să începem cu teatrul.
Leonce şi Lena de la "Comedie" e unul dintre puţinele specatacole la care am simţit nevoia să ies din sală. Asta spune foarte multe despre cât mă pricep eu la teatru, întrucat actriţa Crina Semciuc a şi primit un premul UNITER pentru debut,cu rolul Lenei. Despre Lari Georgescu(Leon) pot spune că are nişte muşchi "oblici"admirabili; păcat însă că stilul subtil ironic imprimat de Malaiele la începutul pisei a dispărut în momentul în care a apărut personajul feminin. Da' ce ştiu eu...eu locuiesc în Berceni,de unde să mă pricep la teatru!
La teatrul Metropolis am văzut Peşte cu mazăre şi Pijamale.
Dacă prima piesă a fost admirabil jucată de ambele actriţe (vorbim totuşi de Olga Tudorache şi Maria Cretulescu), în Pijamale singurii care păreau cu chef de a juca a fost Adrian Titieni şi Anca Sigartau. Adevărul ceste că restul distribuţiei avea chef de joacă,ceea ce a făcut deliciul publicui-martor la farsele jucate inre actori pe scenă. Altfel,slabuţ.
Restul mâine,că te înveţi cu volumul şi o să ai pretenţii !

ps(sau later edit): Olga Tudorache a reuşit să mă impresioneze. Maximum de efect cu minimum de mişcare scenica. Faptul că a stat aproape întreaga piesă în scaunul rotativ din mijlocul scenei nu a creat nici un moment impresia de nefiresc. Piesa este un minunat "zâmbet trist".