luni, 25 februarie 2008

Cum mi-am petrecut începutul săptămânii.


Coadă la depunerea declaraţiilor. În România 25 februarie 2008. Inspectoratul teritorial al forţelor de muncă, de pe Splai, la 500m de Unirii... Coada continua şi după clădirea din partea stânga ...
Cam asta este doza de umilinţă lunară pe care o încasează orice contabil, angajtor sau angajat. Şi sunt nu mai puţin de 7 astfel de locaţii ce trebuiesc bifate lunar! Unii mai nenorocosi mai adaugă vreo 3 pe lista lor de martiriu.
Mi-am propus ca la fiecare coadă la care voi mai sta să importalizez evenimentul. Din păcate la coada de la oficiul poştal 16 nu am avut voie să fotografiez, din raţiuni de securitate.
Mai mult nu mai am de spus, pentru că sunt supărată şi s-ar putea să îmi vărs obida şi să te amarasc şi pe ţine.
Maine va fi mai bine!

vineri, 22 februarie 2008

Sunt ...comuna!

Fără prea multe comentarii: "Cosminele este o comună în judeţul Prahova, Muntenia, România. Reşedinţa comunei este localitatea Cosmina de Jos."..
Sursa: Wikipedia

Aş renunţa la toooooot!

"Şi la mamă şi la tată...şi la fraţi şi la surori.. doar de dragul tăuuu...şi nu-mi pare rauuuuu.." se tanguia una bucată individ la televizor..
Întâlnirea de gradul 3 de săptămâna asta s-a petrecut miercuri dimineaţă când zappam programele ca să reuşesc să mă pun în mişcare... Ei bine! asta m-a trezit instant, mai ceva ca "ness"ul băut pe nerăsuflate şi pe stomacul gol!

Este cazul să faci o pauză şi să îţi aduci sticluţa cu săruri lângă tine: timp de trei minute am primvit fascinată cutia din care domnul Fl. Salam făcea declaraţii de dragoste nevestei, în ritmuri bizantino-latino americane!

Trebuie să iei în considerare că în mod normal doza săptămânală de manele îmi este administrată de puştiul de la etajul 6 care în weekend se încăpăţânează să ne pună în atmosfera de petrecere începând de la 8 dimineaţa. Şi cam atât... Înafara unui training administrat mie de un şofer de taxi, acum vreo doi ani, nu cunosc deloc fenomenul: nu ştiu nume de cant-autori (Guţă şi Ionită nu se pun, că-s din neam), nu ştiu ritmuri melodice, nu ştiu versuri, nu disting stiluri (daaaa...cică există stiluri!).

Nu râde... melodia mi-a rămas înţepenită în creier pentru vreo patru ore (se pare că genul ăsta muzical are aceste proprietăţi) şi eu am fost absolut surprinsă de ceea ce se întâmpla la respectivul concert, ce după toate aparentele s-a ţinut in Sala Polivalenta.
FS este în formă şi cântă cu patos, publicul-numeros de altfel- îi ţine isonul mai ceva ca la Depeche Mode, orchestra live, backing vocals, dansatori, cosuri cu flori mai mari decat interpretul, lumini reuşite... ce mai... o industrie pusă în mişcare.

Şi atunci m-am deşteptat!!! nu mai este vorba de albume înregistrate în garsoniere, de gurişti tânguitori ce cântă la nuntile din cort, de acordeonişti cu cămăşi vechi şi unghii murdare....
Este vorba de o industrie bănoasă ce beneficiază de promovare nesperată adusă atât de fani cât şi de "duşmanii fără număr", cu o susţinere din partea fiscului pe care nimeni nu o poate înţelege, cu o dezvoltare la care toţi ceilalţi artişti/muzicieni nici nu visează!
Iar dacă nu mă crezi ai aici dovada că dincolo de expresile agramate, de cacofonii şi de infioratoarele microfonii, realitatea este că muzica asta are un public vibrant, care "promite" să rămână alături de numerosii săi regi până la sfarsiul vieţii noastre... Căci, nu-i aşa, "plăcerea mea pentru voi ....cântaţi acum!"

ps: ei bine...da! am căutat melodia pe youtube..să suferiţi şi voi pentru 5.05 min!

vineri, 15 februarie 2008

Nimic nou sub soare!

Azi am google-it(habar nu am dacă ăsta este un cuvânt) titlul acestui blogg.... Nici urmă de el! Prin urmare nu există.
Acum cuget la cum e mai bine să mă simt: nefericită pentru că lumea virtuală nu îmi recunoaşte efortul sau bucuroasă pentru că încercările mele stângace sunt bine ascunse !?!
Nu e nimic mai nesuferit decât post-urile astea banale, dar cum viaţa mea este momentan minunat de nespectaculoasa, caut cu disperare un subiect care să merite efortul de a viziona blogg-ul.
Se păre că şi eu am intrat în greva... de aceea nu mă pot google-i (na! ăstuia câţi de "i" îi pun?!?!)

ps: e chiar nostim să foloseşti cuvinte inexistente

miercuri, 13 februarie 2008

La cumparaturi

Damele folosesc expresia asta cam in orice moment al zilei, in orice conditii si pentru orice excursie la magazin. Este inutil sa mentionez ca nu actiunea in sine conteaza ci "intentia de cumparare"
La mine intentia este din plin, de cele mai multe ori insa fara finalitate
Sunt un client dificil, care are dubii in orice privinta, indecis, putin dispus sa dea sume mari pe o eticheta..asta in privinta hainelor.
Problema este ca am obiceiul de a ma uita pe net si in reviste cam ce se poarta, dupa care am pretentia sa si gasesc ceva asemanator, dar totusi in stilul meu, dar totusi in culorile "de pamant" care ma prind si in dimensiunile adecvate!
Si urasc sa probez...dar nu asa...chiar urasc!
Atitudinea vanzatoarelor este bomboana pe coliva. Inca ma mai minunez cum si acum, dupa 17 ani de "capitalism", pot afisa figura acrita de vanzatoare la Confectii deranjata din reveria de amiaza..
Se intampla prea rar sa vad o figura prietenosa in jungla comerciala..si dupa vreo 5 minute decretez ca este prea prietenosa.
Concluzia este ca fac bucuroasa ceea ce americanii numesc "window shopping" dar ma descurc lamentabil la examenul de "just shopping"

Acestea fiind spuse, iti amintesc ca la sfarsitul saptamanii este nunto-botezul fam Ciobanu.
Iar daca o iau razna, macar acum am o justificare!


ps: imi pare infinit mai greu sa reincepi as scri pe blog, decat sa incepi... Nu este doar o problema de nuanta, ci una de apetit...

luni, 11 februarie 2008

Revin...

Revin cu greu, dupa aproape doua luni ...
nu pentru ca nu as fi avut subiecte, sau timp... nu am o justificare de bun simt pentru lipsa mea
Intre timp am vizitat, am vazut, am patit multe! Subiecte cel putin 1000!! Chef...zero barat!
Dar promit sa ma indrept!
De maine :) ...