Alter Ego

După ce acum un an aflam că sunt "comună" .... acum aflu că sunt şi bărbat. Mai exact, un bucureştean serios,producător ştiri la NewsFm, cu o părere bine conturată despre politică.
Asta mă cam pune pe gânduri... să însemne asta că, de fapt, sunt comun ?

Aselenizare

Intrând pe străduţa Telejean, de pe lângă Bariera Vergului mi-am dat seama că făceam, pentru a cincea oară pe ziua de azi, referire la Sfinţi şi Repausaţi.
Acum, serios, ce vină au ei?! Ce, ei m-au pus să-mi iau maşina la subţiori şi s-o tai direct pe Lună, fix între craterele Fra Mauro şi Copernicus?!
Ei săracii stau cuminţi acolo în ceruri şi spun asemeni maica-mii: "Dragă, nu mai vorbi aşa de urât, tu eşti o Doamnă!"

ps: dupa cum vezi, am găsit vinovatul.

Romgleza 2

Ieri, cu nasul în monitorul laptopului, mă trezesc bombănind către Dânsul:
" Mi-a dat un hint...ştii ce e un hint? este un clue" :))

Să-mi trăiască !

Plante botanice

Îmi explică şi mie cineva cum vine expresia asta: "plante etnobotanice"?!
Cine a gândit-o? Şi ce vină am eu, de trebuie să îmi sclintesc neuronul de câte ori o aud?
Şi, de parcă asta n-ar fi de ajuns, iată cum mă confuzeaza şi DEX-ul:

ETNOBOTÁNIC, -Ă, etnobotanici, -ce, s.f., adj. 1. S.f. Studiu al denumirilor populare ale plantelor. 2. Adj. De etnobotanică (1), referitor la etnobotanică (1). – Din fr. ethnobotanique.
şi....
ETNOBOTÁNIC, -Ă I. adj. referitor la etnobotanică. II. s. f. ramură a etnobiologiei care studiază relațiile reciproce dintre om și mediul vegetal.

Culmea este că franţuzescul "ethnobotanique" corespunde mai degrabă celei de-a doua definiţii.

Nu vreţi 'mneavoastră* să va hotărâţi, şi mai apoi să folosim cuvintea de'astea de oameni mari? Nu de alta, dar mâine îmi voi procura ceaiul de mentă pe sub mână şi îmi voi trata insomniile doar citind Cartarescu

* acest îndemn este adresat nimanui...

Rutieră

Acum câteva zile citeam pe blogul Ziaristului despre ML-ul lui Dumnezeu.
Azi am văzut că "Ucigă-l toaca" conduce un Opel!


Asculta mai multe audio Muzica

Din Sinaia, cu dragoste..

Am plecat sâmbătă cu inima îndoită: sărabatoare occtidentala la orizont, înecată în inimioare roz şi lălăieli "romantice". Am ajuns pe lapoviţă grea şi ne-am petrecut zilele în soare relativ zâmbareţ.
Dânsul a privit trist către partie- până se vindecă mână rupata n-are nci o şansa să alunece cu placa.
Pe la mijlocul zilei de duminca ne prindem că Sinaia este relativ goală. Drumul spre casa a durat 2 ore... Clar că vine sfârşitul lumii! Şi eu n-am văzut filmul !!

ps: blog lăsat de izbelişte, sper să-mi revin!

Cinefila

filmul asta are cu 2 ore mai mult decat necesar.